Sfantul Teodor Tiron

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron a trait pe vremea imparatilor Diocletian, Maximian si Maximin, in secolul al III-lea. A slujit in oastea imparatului roman si L-a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea persecutiei lui Maximin, in jurul anului 303. Biserica il praznuieste in ziua de 17 februarie si in prima sambata din Postul Mare, numita si "Sambata Sfantului Teodor", in care se face pomenire de minunea colivei, savarsita de sfant la multi ani dupa fericita sa adormire.

"Harul minunilor tale cel de Dumnezeu daruit, mucenice Teodor, il asterni peste toti cei ce alearga la tine cu credinta. Pentru care, te laudam pe tine, zicand: pe cei robiti ii rascumperi, pe bolnavi ii tamaduiesti, pe cei saraci ii imbogatesti si izbavesti pe cei ce plutesc cu corabiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opresti si descoperi pagubele celor carora li s-au facut; pe ostasi ii inveti sa se fereasca de robie; pruncilor le daruiesti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce savarsesc sfintita pomenirea ta. Cu care, preasfintite nevoitorule, cere de la Hristos mare mila si pentru noi, cei ce laudam mucenicia ta."

Sfantul Teodor Tiron

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, praznuit de Biserica in ziua de 17 februarie, a trait in a doua jumatate a secolului al III-lea, in vremea imparatilor romani Maximian si Maximin. Originar din cetatea Mialon, din Amasia, sfantul a fost ales in oastea imperiala, care era cea mai de seama dintre toate.

Odata, calatorind in Rasarit, oastea sa a trecut prin locul numit Evhaita, unde, in padurea de langa localitate, se afla un balaur care inspaimanta pe toata lumea. Dorind a afla daca Dumnezeu doreste ca el sa Il marturiseasca inaintea tututor, Sfantul Teodor Tiron a pornit spre padurea cu pricina, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu. Dupa o vreme, adormind, el a fost trezit de o femeie numita Evsevia, care l-a indemnat sa fuga cat mai repede din padure. Netemandu-se, insa, sfantul porni mai departe. In cele din urma, afland fiara, a pornit spre ea si, cu vitejie, a strapuns-o cu sulita.

Sfantul Teodor a inteles, astfel, ca voia lui Dumnezeu este ca el sa-L marturiseasca inaintea tuturor. De atunci, el nu si-a mai tainuit credinta. Pornind persecutia impotriva crestinilor, generalui Viringa, in oastea caruia se afla Sfantul Teodor, l-a chemat la sine, spre a-l convinge sa se alature celor care se inchinau idolilor. Atunci, sfantul L-a marturisit pe Dumnezeu si i-a defaimat pe idoli, ca pe niste lucruri facute de maini omenesti si lipsite de orice putere. Fiind un bun soldat, Sfantul Teodor a primit ingaduinta de a se mai gandi asupra celor spuse, vreme de cateva zile.

Spre a demonstra tuturor neputinta idolilor, Sfantul Teodor a luat foc si a aprins statuia unuia dintre cei mai cinstiti idoli. In timp ce statuia se mistuia, el marturisea celor de fata ca el este cel care i-a dat foc. Pentru aceasta, el a fost aruncat in temnita, iar paganul judecator a dat ordin ca sfantului sa nu i se dea nimic de mancare, spre a muri de foame. Sfantul Teodor, insa, nu mai avea nevoie de hrana cea trupeasca, pentru ca ingerii ii slujeau si il mangaiau. Vazand aceasta, temnicerul i-a dat paine si apa, insa sfantul le-a lasat neatinse.

Fiind scos din inchisoare, Sfantul Teodor Tiron a fost legat de un lemn si strapuns cu fiare ascutite, pana la oase. In cele din urma, el a fost aruncat intr-un cuptor cu foc. Atunci, spre slava lui Dumnezeu, flacarile se inaltau in jurul sau, insa trupul ii ramanea nears. In cele din urma, in ziua de 17 februarie 303, sfantul a trecut la cele vesnice. Dupa aceea, credincioasa Evsevia a cumparat cinstitele sale Moaste si le-a dus in patria sa, unde au inceput a savarsi nenumarate minuni.

Cu rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!