Rugaciune la aprinderea candelei

Tuturor necăjiților bucurie și asupriților fo­lositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străi­nilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acope­ră­mânt și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și milu­iește pe robii tăi.

Binecuvantarea Casei

Unde-i credinta,
Acolo-i iubire,
Unde-i iubire,
Acolo e pace,
Unde-i pace,
Acolo e binecuvantare,
Unde-i binecuvantare,
Acolo e Dumnezeu,
Unde-i Dumnezeu,
Acolo sunt si eu.



Rugati-va neincetat!

Sfantul Mucenic Ipatie, episcopul Gangrei

Sfantul Ipatie s-a nascut in Cilicia si a fost episcop in Gangra. A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. In timp ce se intorcea de la Constantinopol,a fost prins si batut de ereticii novatieni. O femeie din grupul acestora l-a lovit pe sfant cu o piatra in cap si in urma acestei lovituri, Sfantul Ipatie a trecut la cele vesnice. Femeia a inebunit in clipa in care a vazut moartea acestuia. Mai tarziu, a fost dusa la mormantul sfantului unde va primi vindecarea. Dupa tamaduire, aceasta femeie isi va petrece toata viata in lacrimi si rugaciune.

Troparul Sfantului Mucenic Ipatie, episcopul Gangrei

Si partas obiceiurilor si urmator scaunelelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drep invatand si cu credinta rabdand pana la sange, sfintite mucenice Ipatie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Acachie Marturisitorul, episcopul Melitinei;
- Sfantului Cuvios Vlasie;
- Sfintilor mucenici care au marturisit in Persia: Avdas episcopul, Veniamin diaconul, noua mucenici impreuna cu ei si alti multi sfinti;
-Sfintilor 38 de mucenici;
- Sfantului Cuvios Stefan, facatorul de minuni.

Maine, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.

Sfantul Cuvios Ilarion cel Nou

Cuviosul Ilarion a fost staretul manastirii Pelechit din Helespont, in Asia. Plin fiind de Duhul Sfant, el a stralucit ca un soare printre oameni, vindecandu-i de boli si curatindu-i de duhurile cele necurate. Acest barbat dumnezeiesc a luat mai apoi mucenicia in timpul lui Leon Armeanul (813-820) care pornise din nou prigonirile contra aparatorilor sfintelor icoane. Impreuna cu alti patruzeci de monahi Cuviosul Ilarion a fost alungat in surghiun la Efes, si acolo a pierit in temnita.

Troparul Sfantului Ilarion cel Nou

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Ilarion, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Stefan Marturisitorul, facatorul de minuni;
- Sfantului Irodion, unul dintre cei saptezeci de ucenici ai Domnului.

Maine, facem pomenirea Sfantul Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor

Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil

Sfantul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna Fecioarei Maria; el este cel care a vestit "taina cea din veac ascunsa”; el este vestitorul Intruparii Fiului lui Dumnezeu.

Sfantul Gavriil este unul dintre cei sapte ingeri de mare sfat care stau inaintea Tronului lui Dumnezeu. El s-a infatisat si lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, mai inainte de a se arata Fecioarei Maria. El este trambita ce aduce vestile cele bune ale lui Dumnezeu.

Potrivit unor Sfinti Parinti, tot Sfantul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna si Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cum ca vor naste o fata, pe Maica Domnului. Se marturiseste ca tot el este cel care l-a insotit pe Moise, in pustie, atunci cand dreptul a scris Cartea Facerii. Tot el este cel mai de seama dintre toate cetele ingeresti, el stand langa Tronul lui Dumnezeu si ducand omului cele mai mari vesti dumnezeiesti.

Troparul Sfantului Arhanghel Gavriil

Mai marele Voievod al Ostilor ceresti, rugamu-te pe tine noi nevrednicii. Ca prin rugaciunile tale sa ne acoperi pe noi, cu acoperamantul aripilor maririi tale celei netrupesti, pazindu-ne pe noi cei ce cadem cu deadinsul si strigam: Izbaveste-ne din nevoi ca un mai mare peste cetele puterilor celor de sus.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor Mucenici Montanus preotul si Maxima, sotia lui;
- Sfintilor 26 de Mucenici care au patimit in Gotia;
- Sfintilor Mucenici Codrat, Teodosie, Emanuil si alti 40, din partile Rasaritului;
- Sfantului Preacuvios Stefan Marturisitorul, egumen al Manastirii Triglia, din Bitinia;
- Sfantului Sfintit Mucenic Irineu din Srem;
- Sfantului Cuvios Malhu;
- Sfantului Cuvios Vasile cel Nou.

Maine, facem pomenirea Sfintei Mucenite Matrona din Tesalonic.

Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului

Buna Vestire este praznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in careSfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbato­reau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Dom­nului. Va­riatia datei de praznuire a existat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolica. Numai la armeni Buna Vestire se praznuieste pe 7 aprilie, in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie).

In Rasarit insa, data de 25 martie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea Domnului a inceput sa fie sarbatorita peste tot pe 25 decembrie, adica inca din prima jumatate a sec. al V lea.

Buna Vestire este sarbatorita in fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sarbatorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peste, indiferent in ce zi ar cadea aceasta.

Temeiul scripturistic al sarbatorii Bunei Vestiri

"Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea". (Luca I, 26-38).

Nicolae Cabasila observa ca daca la crearea primului Adam, Tatal se sfatuieste cu Fiul si cu Sfantul Duh,  venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naste nu e folosita ca mijloc al venirii lui Lui la existenta ca Om, fara voia ei. Nicolae Cabasila ne marturiseste ca "Dumnezeu nici nu a instiintat de mai inainte pe Adam, nici nu l-a induplecat sa-si dea coasta, din care avea sa se zideasca Eva, ci lipsindu-l de simtire, i-a rapit madularul. Dar procedand la zidirea noului Adam, a instiintat-o mai inainte pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei.

A fost mai usor pentru Apostoli sa creada ca Hristos a inviat, de vreme ce L-au vazut inviat. A fost usor pentru crestini sa creada in invierea lui Hristos, pentru ca au avut marturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple fagaduinte ca se va petrece cu ea un fapt ce depaseste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin aceasta l-a facut posibil, dupa cum sustine parintele Dumitru Staniloae. E o lege a firii sa nu poata zamisli cele ce si-au ales viata fecioriei. De aceea Maica Domnului intreaba: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?". Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate - "Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri", Fecioara nu s-a mai indoit de vestirea ingerului.

In clipa in care declara ca se increde cu desavarsire in minunea ce se va savarsi cu ea, Fiul lui Dumnezeu se si salasluieste in ea, zamislindu-Se Om. Nasterea lui Dumnezeu-Cuvantul ca om este o nastere unica, neavand nimic din nasterea celorlalti oameni. Nici nasterea Sa din Tatal, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nasterea altcuiva. Nasterea Sa ca Om nu e o nastere din necesitatea firii, ci din bunavoirea lui Dumnezeu.

Buna Vestire in calendarul popular

Buna Vestire este cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru ca in aceasta zi are loc primul sau cantec, prin care anunta vestirea primaverii.

Potrivit traditiei, daca primul cantec al cucului era auzit pe stomacul gol, in spatele omului, era semn rau: "Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a sagetat!"

Exista obiceiul ca in aceasta zi, sa se numere de cate ori cucul isi canta numele, numar care ar descoperi cati ani mai avem de trait.

Flacaii si fetele il intrebau pe cuc cand se vor casatori: "Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan’ m-oi insura (marita)?" Daca se intampla ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul sa cante, cantecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotriva, daca el tacea, tacerea sa era semn ca avem de-a face cu o casatorie grabnica.

De asemenea, craca pe care a cantat cucul de ziua sa, era taiata si pusa in scaldatoarea fetelor, in speranta ca flacaii nu le vor ocoli.

Buna Vestire - dezlegare la peste

In fiecare an, la 25 martie, praznuim prima sarbatoare inchinata Maicii Domnului, Buna Vestire  sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Bunavestire). Este praznicul in amintirea zilei in care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sf. Fecioare ca va naste pe Mesia (Luca I,  26-38). Ea a fost asezata cu noua luni inainte de nasterea cu trup a Domnului, adica la 25 martie.

Data acestei sarbatori a variat la inceput: unii o praznuiau pe 5 ianuarie, in ajunul Bobotezei, iar altii pe 18 decembrie. In Rasarit, data de 25 martie a fost acceptata, dupa stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Nasterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). Aceasta sarbatoare a fost introdusa la Roma de papa Leon al II-lea. Incepand cu secolul al IX-lea, sarbatoarea a inceput sa fie praznuita pe 25 martie in toata lumea catolica.

La armeni, Buna Vestire se praznuieste pe 7 aprilie, in raport cu sarbatoarea Nasterii Domnului,  pe care ei o celebreaza la 6 ianuarie.

Troparul Bunei Vestiri
 

Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul il binevesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i cantam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine!

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Senufie;
- Sfintelor Mucenite Pelaghia si Teodosia.

Maine, facem pomenirea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Duminica Ortodoxiei

Duminica Ortodoxiei - Triumful frumusetii lui Dumnezeu

Inceputurile artei iconografice bizantine

Potrivit Sfintei Traditii, icoanele fac parte din invatatura si practica Bisericii Crestine, iar potrivit documentelor ele se aflau pe peretii catacombelor cand crestinii, persecutati de stapanirea lumeasca pagana si neputand sa se roage la lumina zilei, o faceau in adaposturi subterane. O data cu edictul din anul 313, cand imparatul Constantin cel Mare - devenit apoi sfant impreuna cu maica sa, Elena - le-a dat crestinilor libertatea de a-si manifesta credinta si cultul, acestia au ridicat sute si mii de biserici, pe care le-au impodobit cu picturi murale, dintre care unele se pastreaza pana astazi. Asa s-a dezvoltat arta iconografica bizantina, a Bisericii Rasaritului, care a cunoscut un nou avant in secolul VI, sub imparatul Justinian, si a continuat sa infloreasca inca 200 de ani, daruindu-le inchinatorilor adevarate monumente de frumusete sacra.

Iconoclastia - 7 decenii de prigoana

Totul a mers bine pina pe la inceputul secolului VIII, cand tronul imperiului a cazut pe mana dinastiei isaurienilor, care nu aveau nimic in comun cu civilizatia si rafinamentele Bizantului. Primul dintre ei, Leon al III-lea Isaurul, a pornit o teribila campanie impotriva icoanelor, ramasa in istorie sub numele de iconoclasm (adica "distrugerea icoanelor") sau iconomahie (adica "lupta contra icoanelor"), o urgie care avea sa dureze peste 70 de ani, cu nenumarate victime omenesti si imense pierderi patrimoniale. Principala cauza care i-a determinat pe acestia sa duca o lupta atat de crancena impotriva icoanelor a fost, pe de o parte, puternica influenta a monofizismului, erezie care nega dubla natura a Mantuitorului Hristos, dumnezeiasca si omeneasca, afirmand ca firea omeneasca a fost absorbita de cea dumnezeiasca si ca, prin urmare, nefiind si om, Iisus nu putea fi reprezentat in icoana. Pe de alta parte, imparatii isaurieni erau interesati sa nu-si deterioreze relatiile politice cu califii musulmani din vecinatatea imperiului, care denuntau arta iconografica drept o abatere de la a doua porunca a Decalogului, puternic inserata in Coran.

Pe durata celor 7 decenii s-au nascocit cele mai crunte forme ale prigoanei. Toate bisericile au fost golite de icoane, care erau distruse. Toti cetatenii din Constantinopol si Asia Mica au fost obligati sa-si aduca icoanele in pietele publice, unde erau arse. Cei care se impotriveau erau arestati, exilati sau omorati. Cei care incercau sa-si salveze icoanele in ascunzatori sau ingropandu-le in pamant erau spionati, descoperiti si aruncati in temnite. In biserici, frescele si mozaicurile iconografice au fost arse si acoperite cu straturi groase de tencuiala si var.

S-a recurs si la metoda perfida a discutiilor publice intre adversarii si adeptii icoanelor, pentru ca acestia din urma sa fie identificati, arestati si supusi torturilor. De asemenea, moastele sfintilor au fost batjocorite si arse.

Pledoarie pentru cinstirea icoanelor

Deoarece impotrivirea poporului lua amploare, imparatul Constantin al V-lea a convocat un sinod care sa consfinteasca iconoclasmul din chiar interiorul Bisericii. Au participat 338 de episcopi, dar au absentat Patriarhii Ierusalimului, Alexandriei si Antiohiei, precum si Episcopul Romei. Sub amenintari, participantii au cedat, asa ca marea rezistenta a ramas pe seama calugarilor, care, neavand nimic de pierdut, in afara de mantuirea sufletului, erau gata sa-si dea viata intru apararea sfintelor icoane. Dintre acestia, Sf. Ioan Damaschin a scris un tratat impotriva iconoclasmului, cu o ampla pledoarie pentru cinstirea icoanelor. Mai mult, el l-a infruntat direct pe Leon al III-lea pentru abuz de putere, amintindu-i ca "nu i se cade imparatului sa-si faca de cap in Biserica". Nu mai putin important a fost rolul Sf. Teodor Studitul, ca si acela al Sf. Nichifor Marturisitorul. Nu-l putem trece cu vederea nici pe Sf. Grigorie Decapolitul, ale carui moaste se afla pe pamant romanesc, in Manastirea Bistrita din judetul Valcea.

Prigoana a incetat o data cu venirea pe tron a inteleptei imparatese Irina, impreuna cu fiul ei in virsta de numai 10 ani. Din porunca acestei femei intelepte si doritoare de pace s-a tinut in anul 787, la Niceea, cel de al VII-lea Sinod Ecumenic, la care au participat aproximativ 350 de episcopi, sub presedintia Patriarhului Tarasie, si care a restabilit cultul icoanelor, cu precizarea ca lor li se cuvine doar cinstire, iar nu venerare precum sfintilor sau adorare precum lui Dumnezeu, ca prin ele nu cinstim materia din care sunt facute, ci persoanele pe care le reprezinta, ca o data cu ele cinstim sfinta cruce si sfintele moaste, dar in limitele permise, fara exagerari. Tulburari din partea iconoclastilor au mai fost si dupa aceea, pana cand la cirma imperiului a venit o alta inteleapta femeie, imparateasa Teodora. Sub obladuirea ei, Patriarhul Metodie a convocat un sinod la care i-a invitat pe toti episcopii, egumenii si calugarii care avusesera de suferit in rezistenta anti-iconoclasta. Atunci, la 11 martie 842, s-a hotarat ca prima Duminica din Postul Mare sa se numeasca Duminica Ortodoxiei, adica a credintei dreptmaritoare, consacrandu-se astfel, o data pentru totdeauna, cinstirea icoanelor in cultul crestin al Rasaritului.

Icoana - exemplul viu

Asa cum bine stiti, constructia unei biserici ortodoxe se intinde pe durata mai multor ani. Cand noul locas este acoperit, tencuit, pardosit si incalzit, episcopul poate da binecuvantarea de a se sluji in el, dar provizoriu. Biserica e terminata si poate fi sfintita numai dupa ce a primit podoaba picturii, adica a iconografiei care imbraca peretii si timpla cu scene biblice si cu chipurile sfintilor. Spre mijlocul locasului, la indemana credinciosilor, se afla icoana praznicara.

De asemenea, si in casa fiecarui bun crestin se afla cel putin o icoana, sfintita de preot si asezata, de obicei, pe peretele dinspre rasarit. Chiar si omul cel mai simplu stie ca icoana nu este altceva decat reprezentarea vizuala a persoanei pe care o infatiseaza si ca rolul ei este acela de a inlesni comunicarea si comuniunea cu acea persoana. In acest fel, sfantul din icoana, contemplat zilnic prin cinstire si rugaciune, devine un fel de membru al familiei, unul de-al casei, caruia ii ceri mijlocirea, ajutorul si in preajma caruia te simti bine.

Icoana poate avea si un rol pedagogic, atat in familie, cat si in comunitatea elevilor dintr-o clasa scolara. O icoana nu poate fi in contradictie cu principiile educative ale dirigintelui, ci, dimpotriva, le confirma si le consfinteste, numai ca ea nu foloseste metoda expozitiva, ci pe aceea a exemplului viu. Icoana Mantuitorului Hristos inspira sentimentul bunatatii, icoana Maicii Domnului pe acela al puritatii, icoana Sfantului Nicolae sau aceea a Sfintei Mucenite Filofteia inspira virtutea solidaritatii cu cel nevoias, icoana Sfantului Gheorghe indeamna la biruinta binelui asupra raului, icoana Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca ofera gandul ca rascumpararea unui pacat, oricat ar fi el de greu, nu e niciodata prea tarzie, daca luam jugul pocaintei.

Icoana lui Hristos in suferinta aproapelui

Pana la venirea Mantuitorului Hristos nu era cu putinta reprezentarea lui Dumnezeu, perceput ca spirit pur. Prin trimiterea Fiului Sau pe pamant, nevazutul Dumnezeu a realizat si modalitatea de a fi vazut de oameni. Insusi Domnul le spunea ucenicilor despre Sine: "Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal" (Ioan 14, 9). Asadar, de vreme ce Fiul a devenit trup prin Sfanta Fecioara Maria, a devenit si materie. Or, materia are consistenta, contur, forma, culoare, ea poate fi schitata, desenata, zugravita sau - mai nou - fotografiata. Asa s-a nascut, dupa Traditie, primul portret al Mantuitorului, cel intiparit pe naframa Sfintei Veronica. Un astfel de portret devine, in Ortodoxie, prin sfintire, icoana. Si daca icoana a devenit posibila prin intruparea lui Hristos, cu atat mai firesc ea poate reproduce chipul Maicii Domnului si pe al sfintilor.

Identificarea lui Hristos cu omul va fi si mai evidenta la a doua Sa venire. Principalul criteriu al Judecatii de Apoi va fi raspunsul fiecaruia la intrebarea daca el, in timpul vietii pamantesti, L-a recunoscut sau nu L-a recunoscut pe Iisus in suferinta omului de alaturi, fie ca acesta era flamand sau insetat sau strain sau gol sau bolnav sau intemnitat (Mt 25, 34-45). Iisus Hristos se afla in fiecare suferinta umana si exprima solidaritatea lui Dumnezeu cu propria Sa creatura. Problema este daca fiecare dintre noi L-a recunoscut sau nu pe Iisus Hristos in suferindul de linga el si daca, prin urmare, si-a exprimat solidaritatea lui cu Dumnezeu. Pacatul poate fi comisiv, dar si omisiv: daca poti face binele si-l faci, e o virtute urmata de rasplata; daca poti face binele si nu-l faci, e un pacat urmat de pedeapsa. Tu, omule, esti cel care te definesti si-ti hotarasti soarta.

Icoana si indemnul la solidaritate umana

Iata, deci, motivul pentru care Biserica noastra a hotarat, inca din vremea Patriarhului Justinian (1948- 1977), ca Duminica Ortodoxiei sa fie ziua in care se face colecta pentru completarea Fondului Central Misionar. Acest Fond este destinat in exclusivitate ajutorarii semenilor nostri aflati in lipsuri, in nevoi sau in suferinte. Stiind acum, prin mijlocirea icoanelor, ca in fiecare suferinta umana se ascunde si asteapta Iisus Hristos, nu putem ramane nepasatori. Din pacate, in tara noastra inca exista destui sarmani, batrini, vaduve, orfani, copii abandonati, dar si parohii sarace in mediul rural, care au nevoie de sprijinul nostru.

Sfantul Cuvios Zaharia

Sfantul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El si-a lasat copii si nevasta si s-a facut monah. Desi Zaharia era mai tanar decat cei mai multi frati de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfant, mai mult decat cei mai varstnici. El isi simtea intreaga fiinta inflacarata de dragostea Harului lui Dumnezeu. L-a intrebat Sfantul Macarie: "Cine este adevarat monah?" Sfantul Zaharia a raspuns: "Acela care se lupta zilnic sa implineasca Poruncile Dumnezeiesti." L-a intrebat Avva Moise: "Ce inseamna sa fii monah?" iar Sfantul Zaharia a raspuns, scotandu-si camilafca si calcand-o in picioare: "Aceasta inseamna sa fii monah. Nimeni nu poate fi monah care nu se lasa zdrobit ca aceasta camilafca." El a fost un mare luminator al pustiei egiptene, care a trecut la cele vesnice de tanar.

Troparul Sfantului Cuvios Zaharia

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Zaharia, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfantului Artemon, episcopul Seleuciei din Pisidia;
- Sfantului Mucenic Artemon, preot din Laodiceea;
- Sfantului Cuvios Zaharia din Sketis (Egipt);
- Sfintilor opt mucenici din Cezareea Palestinei;
- Sfantului Cuvios Martin Tebeul;
- Sfantului Sfintitului Mucenic Partenie, patriarhul Constantinopolului.

Maine, 25 martie, serbam Buna Vestire (dezlegare la peste).

Sfantul Teodor Tiron

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron a trait pe vremea imparatilor Diocletian, Maximian si Maximin, in secolul al III-lea. A slujit in oastea imparatului roman si L-a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea persecutiei lui Maximin, in jurul anului 303. Biserica il praznuieste in ziua de 17 februarie si in prima sambata din Postul Mare, numita si "Sambata Sfantului Teodor", in care se face pomenire de minunea colivei, savarsita de sfant la multi ani dupa fericita sa adormire.

"Harul minunilor tale cel de Dumnezeu daruit, mucenice Teodor, il asterni peste toti cei ce alearga la tine cu credinta. Pentru care, te laudam pe tine, zicand: pe cei robiti ii rascumperi, pe bolnavi ii tamaduiesti, pe cei saraci ii imbogatesti si izbavesti pe cei ce plutesc cu corabiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opresti si descoperi pagubele celor carora li s-au facut; pe ostasi ii inveti sa se fereasca de robie; pruncilor le daruiesti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce savarsesc sfintita pomenirea ta. Cu care, preasfintite nevoitorule, cere de la Hristos mare mila si pentru noi, cei ce laudam mucenicia ta."

Sfantul Teodor Tiron

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, praznuit de Biserica in ziua de 17 februarie, a trait in a doua jumatate a secolului al III-lea, in vremea imparatilor romani Maximian si Maximin. Originar din cetatea Mialon, din Amasia, sfantul a fost ales in oastea imperiala, care era cea mai de seama dintre toate.

Odata, calatorind in Rasarit, oastea sa a trecut prin locul numit Evhaita, unde, in padurea de langa localitate, se afla un balaur care inspaimanta pe toata lumea. Dorind a afla daca Dumnezeu doreste ca el sa Il marturiseasca inaintea tututor, Sfantul Teodor Tiron a pornit spre padurea cu pricina, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu. Dupa o vreme, adormind, el a fost trezit de o femeie numita Evsevia, care l-a indemnat sa fuga cat mai repede din padure. Netemandu-se, insa, sfantul porni mai departe. In cele din urma, afland fiara, a pornit spre ea si, cu vitejie, a strapuns-o cu sulita.

Sfantul Teodor a inteles, astfel, ca voia lui Dumnezeu este ca el sa-L marturiseasca inaintea tuturor. De atunci, el nu si-a mai tainuit credinta. Pornind persecutia impotriva crestinilor, generalui Viringa, in oastea caruia se afla Sfantul Teodor, l-a chemat la sine, spre a-l convinge sa se alature celor care se inchinau idolilor. Atunci, sfantul L-a marturisit pe Dumnezeu si i-a defaimat pe idoli, ca pe niste lucruri facute de maini omenesti si lipsite de orice putere. Fiind un bun soldat, Sfantul Teodor a primit ingaduinta de a se mai gandi asupra celor spuse, vreme de cateva zile.

Spre a demonstra tuturor neputinta idolilor, Sfantul Teodor a luat foc si a aprins statuia unuia dintre cei mai cinstiti idoli. In timp ce statuia se mistuia, el marturisea celor de fata ca el este cel care i-a dat foc. Pentru aceasta, el a fost aruncat in temnita, iar paganul judecator a dat ordin ca sfantului sa nu i se dea nimic de mancare, spre a muri de foame. Sfantul Teodor, insa, nu mai avea nevoie de hrana cea trupeasca, pentru ca ingerii ii slujeau si il mangaiau. Vazand aceasta, temnicerul i-a dat paine si apa, insa sfantul le-a lasat neatinse.

Fiind scos din inchisoare, Sfantul Teodor Tiron a fost legat de un lemn si strapuns cu fiare ascutite, pana la oase. In cele din urma, el a fost aruncat intr-un cuptor cu foc. Atunci, spre slava lui Dumnezeu, flacarile se inaltau in jurul sau, insa trupul ii ramanea nears. In cele din urma, in ziua de 17 februarie 303, sfantul a trecut la cele vesnice. Dupa aceea, credincioasa Evsevia a cumparat cinstitele sale Moaste si le-a dus in patria sa, unde au inceput a savarsi nenumarate minuni.

Cu rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

Sambata Sfantului Teodor Tiron - Sambata Colivelor

Sambata Sfantului Teodor Tiron sau Sambata Colivelor este prima sambata din Postul Mare. In aceasta zi se cinsteste Sfantul Teodor Tiron, pentru o minune savarsita la multi ani dupa trecerea sa la cele vesnice, si se face pomenirea celor adormiti.

"Postul cel curat si fara prihana la noi acum ajungand, a adus cu sine savarsire de minuni mucenicesti. Caci prin post ne curatim de intinaciunile si de necuratiile cele sufletesti, iar prin dovezi si lupte vitejesti asupra patimilor ne imbarbatam. Pentru aceasta si cu darul sfintei postiri luminandu-ne si cu minunile mucenicului Teodor intarindu-ne in credinta intru Hristos, cerem de la El sa dea mantuire sufletelor noastre."

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, praznuit de Biserica in ziua de 17 februarie, a trait in a doua jumatate a secolului al III-lea, in vremea imparatului roman Maximian. Originar din cetatea Mialon, din Amasia, sfantul a fost ales in oastea imperiala. In cele din urma, marturisindu-L fara teama pe Dumnezeu si batjocorindu-i pe idoli, Sfantul Teodor a fost aruncat in temnita, strapuns cu fiare si aruncat intr-un cuptor cu foc, unde si-a da sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Prima sambata din Postul Mare

Imparatul roman Iulian Apostatul (331-363) a fost ultimul imparat pagan. Scurta lui domnie, de numai doi ani, este caracterizata de ostilitate crestina si de repetate eforturi de a reinvia paganismul. Odata, chemandu-l la sine pe guvernatorul cetatii Constantinopol, i-a poruncit ca, in prima saptamana a Postului Mare, sa ia sange din jertfele aduse idolilor si sa stropeasca toate alimentele din pietele orasului. Astfel, imparatul dorea sa-i batjocoreasca pe crestini, care, in acele zile, tineau un post mai aspru.

Atunci, din mila lui Dumnezeu, la arhiepiscopul Eudoxie (360-369), care pastorea cetatea Constantinopol, a fost trimis Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron. Aparandu-i in vis, sfantul l-a instiintat pe slujitorul lui Dumnezeu de planul paganului imparat si l-a invatat cum sa ii ajute pe crestini: sa fiarba grau si sa-l amestece cu miere. Astfel, in prima saptamana a Postului Mare, crestinii nu au cumparat nimic din pietele orasului, iar o multime de alimente s-au stricat.

Crestinii au fost izbaviti de intinaciunea idolatriei prin mijlocirea Sfantului Teodor Tiron, mucenicul surpator de idoli. Dand slava lui Dumnezeu, pe vremea patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397), Parintii Bisericii au asezat aceasta minune in calendar, in prima sambata din Postul Mare.

In prima sambata din Post ne bucuram atat de minunea colivelor, cat si de nevointele Sfantului Teodor Tiron. Vineri seara, la slujba "Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite", se canta un canon de lauda catre Sfantul Mare Mucenic Teodor, pentru minunea colivelor, compus de Sfantul Ioan Damaschin, se binecuvinteaza coliva si se imparte credinciosilor. La sinaxarul de sambata, pe langa relatarea minunii in sine, se citeste si un cuvant de lauda catre Sfantul Teodor Tiron, alcatuit de Sfantul Grigorie de Nyssa. Apoi, la slujba parastasului, nu se citeste Psalmul 90 si nu se canta "Aliluia", ca in celelalte sambete, ci se citeste Psalmul 142 si canta "Dumnezeu este Domnul".

Minunea savarsita de Sfantul Teodor incununeaza cumva si prima saptamana a Postului Mare, intarindu-ne credinta ca, prin post si rugaciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrajmasilor nostri celor vazuti si nevazuti. Totodata, inca pastram in minte cantarea de la slujba Pavecernitei Mari, care spune: "Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu!"

Sambata, ziua pomenirii mortilor

Din sambata Sfantului Teodor Tiron si pana in sambata saracului Lazar, in fiecare sambata se face pomenirea celor adormiti in Domnului. Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de paine, vin si coliva. Pomenirea celor morti, adica aducerea lor inaintea lui Dumnezeu si mijlocirea catre El pentru iertarea pacatelor lor, este o dovada concreta a faptului ca iubirea este mai tare decat moartea.

Sambata a fost aleasa ca zi speciala de pomenire a celor adormiti inca din primele secole crestine. Astfel, in secolul al II-lea gasim marturii despre pomenirea celor adormiti in scrierile Sfantului Ignatie al Antiohiei, ale lui Tertulian si ale Sfantului Ciprian al Cartaginei. Mai tarziu, in secolul al IV-lea, in cartea "Evhologhion", a episcopului Serapion de Thmuis, din Egipt, gasim rugaciuni speciale pentru iertarea sufletelor celor adormiti in Domnul.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna staruitor la pomenirea celor trecuti la cele vesnice, care au nevoie de rugaciunile noastre. In acest sens, el spune: "Sa le dam ajutorul ce li se cuvine, adica milostenii si prinoase, caci aceasta le aduc usurare, mare castig si folos. Intr-adevar, nu s-au legiuit acestea in zadar si la intamplare si nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fara rost de preainteleptii ucenici ai Domnului, ca preotul sa faca pomenire la infricosatoarele Taine de cei in credinta adormiti."

Invierea mortilor se intemeiaza pe Invierea lui Hristos

"Daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor? Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza. Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre; si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit. Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii. Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia" (I Corinteni 15, 12-22).

"Despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde, pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti, pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai, dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte" (I Tesaloniceni 4, 13-18).

Coliva, materializarea credintei in invierea mortilor

Coliva, preparata din grau fiert si impodobita cu alte roade felurite ale pamantului, este expresia concreta a credinței noastre in invierea mortilor si viata vesnica. Fiind facuta din grau, coliva inchipuie insusi trupul mortului, caci graul (painea) constituie principala hrana a trupului. Semintele si aromele cu care este impodobita coliva reprezinta atat virtutile sfintilor sau ale celor adormiti, cat si dulceata si frumusetea vietii celei vesnice, pe care nadajduim sa o dobandeasca cei adormiti.

Boabele de grau, din care este alcatuita coliva, sunt folosite ca simboluri ale invierii trupurilor de insusi Iisus Hristos, cand zice: "Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Precum samanta de grau se ingroapa in pamant, iar dupa aceea rasare si aduce mult rod, tot asa, trupul omului este redat pamantului din care a fost luat pentru ca, mai apoi, trecand prin moarte, sa invieze intr-un trup nou, plin de slava.

Despre asemanarea dintre bobul de grau si trupul omului, Sfantul Simeon al Tesalonicului spune: "Si omul este o samanta, un rod al pamantului care, semanandu-se acum in pamant, precum graul, iarasi va invia, cu puterea lui Dumnezeu, rasarind in viata ce va sa fie si aducandu-se viu si desavarsit lui Hristos. Caci, precum aceasta samanta se ingroapa in pamant, iar dupa aceea rasare si aduce mult rod, tot astfel si omul, fiind dat acum pamantului, prin moarte, iarasi va invia. Acelasi lucru il spune si Sfantul Apostol Pavel, aratand invierea prin pilda semanaturilor."

La sfarsitul slujbei parastasului, cand se canta "Vesnica pomenire", iar preotul binecuvinteaza coliva, credinciosii se sduna in jurul colivei si leagana vasul pe care este asezata aceasta, ca expresie a legaturii reale cu cei adormiti. Acest gest constituie inca un simbol al invierii, asemanator celui din Sfanta Liturghie, cand preotii leagana Sfantul Aer deasupra Darurilor de Paine si Vin, la citirea Crezului, pana la momentul cand se spun cuvintele: "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi."

Sfantul Mucenic Nicon; Sambata Sfantului Teodor - Pomenirea mortilor

Sambata, 22 martie 2013, Biserica Ortodoxa face pomenirea mortilor. Aceasta zi poarta numele de Sambata Sfantului Teodor Tiron sau sambata colivelor. Incepand cu aceasta sambata incepe sirul de pomeniri ale mortilor, care se vor face in fiecare sambata din Postul Mare pana in sambata Floriilor.

Mai multe informatii despre Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor

Sfantul Nicon s-a nascut la Neapole dintr-un tata pagan si o mama crestina. A trait in secolul al XIII lea si a fost ofiter roman. In timpul unui razboi, tinanad seama de sfaturile mamei sale, Sfantul Nicon a facut semnul Sfintei Cruci si a rostit tare numele lui Hristos. In acel moment a simtit in el o putere neobisnuita cu ajutorul careia a reusit sa-i alunge pe dusmani. Dupa razboi, ajunge la Cizic, unde primeste botezul din mana Arhiereului Teodosie, episcopul locului. Dupa ce devine crestin, se retrage intr-o manastire unde se va darui studiului si ascezei. La trei ani de la botezul sau a fost hirotonit preot si apoi episcop.

Dupa moartea mamei sale, se retrage in Sicila, unde va predica Evanghelia. Sfantul Nicon reuseste sa stranga in jurul sau 199 de monahi. In acea vreme incepe prigoana impotriva crestinilor.

Printul Quintianus l-a prins pe Nicon impreuna cu ucenicii lui si i-a supus la mari chinuri. Cei 199 de ucenici ai Sfantului Nicon au fost cu totii omorati prin decapitare. Pe Sfantul Nicon l-a legat de coada unui cal caruia i-a dat drumul in galop in josul unui defileu abrupt, apoi l-au batut cumplit si l-au jupuit de viu; dar Sfantul a supravietuit tuturor acestor pedepse. In urma acestor chinuri, i s-a taiat si lui capul. Trupul sau a fost descoperit in urma vindecarii minunate a unui pazitor de turme. Acesta avea duh necurat si in momentul in care s-a atins de trupul sfantului, s-a tamaduit. Pazitorul a vestit minunea, iar crestinii au luat trupul sfantului Nicon si l-au ingropat cu cinste.

Troparul Sfantului Mucenic Nicon

Mucenicul Tau Doamne, Nicon, intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori a invins; zdrobit-a si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lui mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Dometie;
- Sfantului Cuvios Nicon, egumenul Manastirii Pecerska;
- Sfantului Cuvios Gheorghe cel Nou, facatorul de minuni, din Diipiu;
- Sfantului Cuvios Luca, care a patimit in Mitilene.

Maine, 24 martie, facem pomenirea Sfantului Cuvios Zaharia.

Sfantul Vasile de Ancira

Sfantul Vasile de Ancira a mucenicit sub arieni, in vremea domniei imparatului Constantiu. El era cunoscut tuturor din vremea lui, mai ales pentru ravna sa de a apara dreapta credinta ortodoxa, impotriva chiar si a imparatului celui pagan.

Urmand la tronul imparatesc imparatul Iulian Apostatul, acesta a inceput a prigoni puternic pe crestini. Sfantul Vasile cel din Ancira a mustrat public necredinta imparatului si relele lui fapte impotriva crestinilor, motiv pentru care sfantul a si fost aruncat in inchisoare.

Cand imparatul a cautat sa-l castige de partea sa pe sfant, spre a nu-l omora si a tulbura poporul impotriva lui, Sfantul Vasile i-a raspuns, zicand: „Eu in Hristos al meu cred, pe Care tu il lepezi pe cand El ti-a incredintat tie imparatia aceasta pamanteasca; de aceea va fi luata ea de la tine, foarte curand.” Si alte asemenea profetii, descoperite de Dumnezeu sfantului.

Imparatul Iulian s-a umplut de manie mare auzind acestea. Drept urmare, el a poruncit ca trupul sfantului sa fie jupuit de viu in fasii de piele. Dupa alte cateva zile, imparatul a venit iar la el, sa vada daca nu a renuntat la cele dintai. Vazandu-l pe imparat, sfantul a luat o fasie de piele si, aruncand-o la picioarele lui, zise: „Apuca si mananca, imparate, caci dulce iti este tie acest fel de hrana, iar mie Hristos imi este Viata!” Rusinat, imparatul a plecat din Ancira, iar chinuitorii si-au continuat porunca pana ce sfantul si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu, la anul 363.

Troparul Sfantului Vasile din Ancira

Mucenicul Tau, Doamne Vasile, intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori a invins; zdrobit-a si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lui mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot astazi, facem pomenirea:
Sfintelor mucenite Calinica si Vasilisa;
Sfintei Mucenite Drosida;
Sfantului Cuvios Mucenic Eftimie.

Maine, 23 martie, facem pomenirea Sfantului Cuvios Nicon, dimpreuna cu cei 199 de ucenici ai lui

Dragostea

Sfaturile lui Arsenie Boca

Dumnezeule vesnice si Imparate a toata faptura, Cel ce m-ai invrednicit a ajunge pana in acest ceas, iarta-mi pacatele ce am facut in aceasta zi : cu lucrul, cu cuvantul, cu gandirea, si curateste, Doamne, smeritul meu suflet, de toata intinaciunea trupului si a sufletului. Si-mi da, Doamne, in aceasta noapte, a trece somnul in pace, ca sculandu-ma din ticalosul meu asternut, bine sa plac Preasfantului Tau nume, in toate zilele vietii mele, si-mi ajuta cu Harul Tau sa calc pe vrajmasii cei ce se lupta cu mine, pe cei trupesti si pe cei fara de trup. Izbaveste-ma Doamne de gandurile cele desarte, care ma intineaza si de poftele cele rele, ca a Ta este Imparatia, Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

A treia zi a Canonului cel Mare la Patriarhie

La Catedrala Patriarhală din Bucureşti a fost oficiată, astăzi, 20 martie 2013, a treia parte din Slujba Canonului cel Mare. În a treia zi a Postului Mare Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, în prezenţa a sute de credincioşi.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul le-a vorbit credincioșilor despre starea de pocăință la care Biserica ne cheamă în acest post: „Biserica ne cheamă la pocăință, la plângerea păcatelor cu părere sinceră de rău și gând de întoarcere către Dumnezeu și cu rugăciunea de a ne redeschide porțile Raiului care au fost închise strămoșului nostru. De aceea, să adăugăm la celelalte lucrări duhovnicești, la celelalte osteneli trupești, reținerea de la mâncare, de la băutură, de la diferite lucruri legate de confortul nostru zilnic, osteneala de a veni la Biserică, de a face metanii, de a ne ruga mai mult și aceste osteneli duhovnicești care sunt cultivarea credinței și cultivarea unui suflet milostiv știind că nu putem cere iubirea și mila lui Dumnezeu dacă noi, în aceeași măsură, nu arătăm fața de semenii noștri iertare și milă”.

Sfântul Andrei Criteanul subliniază, în Canonul său, necesitatea pocăinţei, fără de care nu poate exista restaurare şi, respectiv, îndumnezeire. În acest sens, autorul a făcut o centralizare a faptelor biblice - vechi şi nou-testamentare -, toate rememorate cu profundă durere şi străpungere a inimii. Fiecare faptă la care s-a făcut părtaş omul: crearea, neascultarea şi căderea, alungarea din rai, durerea pricinuită de păcat şi aşteptarea mântuirii, precum şi răscumpărarea săvârşită de Hristos, este individualizată şi personalizată. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, căderea mea, răscumpărarea mea. 

Sfintii mucenici ucisi in Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit; (Canonul cel Mare)

Paganii etiopieni au atacat Manastirea Sfantului Sava cel Sfintit in secolul al VIII lea, crezand ca manastirea adaposteste multe bogatii. Pentru ca nu au gasit bunuri materiale, acestia au decis sa ii treaca prin ascutisul sabiei pe vietuitorii de acolo.

Monahii, sfatuiti de Staretul Toma, au zis: "Noi din lume am fugit in aceasta pustie pentru dragostea lui Hristos, si prearusinos lucru ar fi sa fugim din pustie de frica oamenilor. De ar fi sa fim cu totii junghiati aici, junghiati vom fi pentru dragostea noastra pentru Hristos pentru Care am si venit sa locuim aici." Astfel, pe unii dintre ei arabii i-au ucis cu sageti, iar pe altii i-au inchis de vii in pestera Sfantului Sava. La usa pesterii au pus apoi foc, astfel incat monahii dinauntru au murit cu totii sufocati de fum. Asa si-au dat sfintele lor suflete mucenicii lui Hristos.Mucenicia lor preaslavita a fost inaintea Praznicul Luminat al Invierii Domnului din anul 796 dupa Hristos, cand pe scaunul imparatiei Rasaritului se aflau Constantin si Irina, iar Patriarh al Ierusalimului era Arhiereul Ilie.

Tropar

Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuviosului Nichita Marturisitorul, episcopul Apoloniadei;
- A sfintelor sapte femei din Aminsos: Alexandra, Claudia, Rufrasia, Matrona, Iuliana, Eufimia si Teodosia;
- Sfantului Mucenic Rodian;
- Sfantului Achile;
- Sfantului Lolion;
- Sfantului Emanoil;
- Sfantului Mucenic Miron Criteanul.

Maine, 21 martie, facem pomenirea Sfantului Ierarh Iacob Marturisitorul

Sfintii Mucenici Hrisant si Daria; (Canonul cel Mare)

Sfantul Hrisant a fost fiul lui Polemius, un distins patrician. A trait in secolul al III lea. Dupa ce citeste Faptele Apostolilor, primeste sa fie botezat. Tatal sau a facut tot posibilul ca Sfantul Hrisant sa lepede credinta in Hristos. Dupa multe incercari in acest sens, il obliga sa o ia in casatorie pe Daria, o tanara pagana. Insa, Hrisant ii aprinde Dariei dorul dupa unirea cu Hristos. Dupa moartea tatalui sau, Hrisant nu se mai ferea de nimeni, marturisea in fata tuturor credinta in Hristos. Fiind parati prefectului Celerin, au fost dati pe mana tribunului Claudiu. Dumnezeu i-a ajutat atat de mult, incat acestia primeau chinurile cu bucurie. Claudiu, uimit de felul in care acestia rabdau suferintele, s-a facut crestin cu toata familia. Pentru aceasta el si familia sa au suferit mucenicia.

Daria a rabdat cu atata vitejie chinurile, incat paganii strigau: „Daria este o zeita!” Dupa diferite chinuri, tortionarii au hotarat ca Hrisant si sotia sa Daria, sa fie ingropati de vii. Mai tarziu s-a zidit o biserica in acel loc.

Acesti soti propovaduitori si impreuna-mucenici pentru Hristos au trecut la cele vesnie in anul 283, la Roma, sub domnia imparatului Numerian.

Troparul Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria

Mucenicii Tai, Doamne Hrisant si Daria, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfantului Claudiu Tribunul;
- Sfintei Mucenite Ilaria, sotia lui Claudiu;
- Sfintilor Mucenici Iason si Mavru, fiii lui Claudiu Tribunul si al Ilariei;
- Sfantului Mucenic Panhariu;
- Sfintilor Diodor, preotul, si Marian, diaconul;
- Sfantului Dimitrie Strungarul.

Maine, 20 martie, facem pomenirea sfintilor mucenici ucisi in Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit.

Postul Sfintelor Pasti

Postul Sfintelor Pasti incepe anul acesta pe 18 martie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

Postul Sfintelor Pasti - felul postirii

In primele secole, unele persoane posteau doar in Vinerea Patimilor, altele doua zile inainte de Pasti, altii o saptamana, in vreme ce unii posteau opt saptamani.

La sfarsitul secolului al III lea, Postul Sfintelor Pasti a fost impartit in postul prepascal (Postul Paresimilor) care tinea pana la Duminica Floriilor, cu o durata variabila si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii Domnului. Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit a adoptat ca durata acestui post sa fie de sapte saptamani, durata prezenta si astazi.

Postul Mare era tinut cu rigozitate

Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau acceptate exceptiile, doar in caz de boala.

Liturghia din Postul Sfintelor Pasti

Liturghia, avand un caracter de sarbatoare si bucurie, iar Postul Sfintelor Pasti fiind un timp al infranarii, Sfintii Parinti au randuit ca in perioada acestui post sa nu se savarseasca Sfanta Liturghie decat sambata si duminica. In celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se oficiaza nicio Liturghie. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite a luat fiinta datorita dorintei unor credinciosi de a se impartasi si in cursul saptamanii. Amintim ca in cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfintite la Liturghia oficiata duminica, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor sunt oferite credinciosilor spre impartasire. Potrivit randuielii de postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare, se ajuneaza pana la apusul soarelui,  iar impartasirea se face seara dupa Vecernie.

In sambetele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca Floriilor - Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in Saptamana Patimilor, joi si sambata, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

"Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea".